Tatei

Tată, ştiu că ţi-e greu. Ştiu că e aiurea, că temerile tale s-au adeverit. Ştiu că îmi porţi de grijă, că te întrebi ce fac, unde sunt sau dacă sunt bine.
Dar, tati, zâmbeşte. Am 17 ani, am plecat pe 18 ani. Sunt mare acum, am crescut, am o viaţă. Am rămas acelaşi copil care glumeşte cu tine, dar nu mai sunt la fel de mică. Nu mai sunt numai a voastră acum, am un prieten.
Probabil că simţi gelozie. Probabil că te roade că nu mai eşti tu singurul bărbat din viaţa mea, dar să nu uiţi că tu eşti modelul pentru totdeauna. Tu mi-eşti tatăl, cel ce mi-a dat viaţă şi m-a protejat în cele mai grele momente şi mi-ai fost aproape şi când am plâns, şi când am râs.
Acum e şi el lângă mine,  o altă persoană, un alt băiat. Are grijă de mine la fel cum ai şi tu. Ştiu, probabil că te temi că îţi va lua locul, dar nu se va întâmpla asta niciodată, tu tot tati rămâi.

Sunt fericită, mă vezi că zâmbesc mereu. Ştiu că ştii ce e cu mine, ştiu că ştii toate câte s-au întâmplat şi câte se vor întâmpla.
Poate te gândeşti că voi pleca. Ştiu că mă supăr şi zic des că o să plec, dar, şi când o voi face, pe tine nu te-aş putea uita, nu aş putea sta departe de tine.
Tati, ştii că te iubesc, da ?

Nu mă certa că fac greşeli, nu te supăra că vin târziu. Sunt tânără. Am scăpări, pierd timpul cu aceeaşi persoană zilnic. Poate o să-l pierd toată viaţa, nimeni nu ştie. Ar fi frumos.
Tu trebuie să fii fericit pentru mine, fericit că sunt fericită. Oricât ţi-ai spune tu, e momentul pentru o relaţie. Şi, tati, asta e o relaţie serioasă.
Să nu te sperii că, într-o zi, te vei simţi dinstant şi eu voi pleca din casa unde am locuit toată viaţa cu tine. Ştiu că ţi-e pustie casa când nu sunt aici, ştiu că stai ca pe ghimpi mereu când sunt plecată şi că ai vrea să mă ai aici, dar am o viaţă, iar ea îşi urmează cursul.

Să nu uiţi ceva - o să te iubesc toată, toaaaaată viaţa mea !